Conflictele dintre frate si sora

Standard

Conflictele intre frati sunt foarte frecvente si ele reflecta o realitate pe care cu siguranta foarte multi dintre noi o traim acasa. Pentru ca fratii si surorile se cearta foarte des avem tendinta sa ne gandim ca nu se iubesc deloc, ca nu se apreciaza, un gand care ne face sa intram in panica de multe ori.
Insa, dincolo de panica legata de viitorul relatiei celor doi frati, ceea ce este cel mai deranjant si in acelasi timp obositor sunt tipetele si plansetele din casa, care nu fac decat sa ne enerveze si sa ne deteremine sa pierdem controlul, astfel incat nu mai putem gestiona conflictele cu calm.

La noi acasa, fiul si fiica mea pot fi adevarati “complici” acum, iar in minutul imediat urmator sa tipe unul la altul sau sa isi smulga jucariile din maini. Este ciudat si pentru noi ca parinti, pentru ca nu am avut niciodata un comportament agresiv fata de Toma si nu l-am invatat sa fie egoist. Ajungem evident sa ne intrebam de ce reactioneaza asa si ce exemplu a avut ca sa faca asta?
Aceste conflicte nu existau pana cand Ana nu a inceput sa mearga singura in picioare. De cand a inceput sa fie autonoma si stapana pe miscarile sale, relatia dintre copiii mei s-a schimbat foarte mult. Acum ea vine tot timpul langa Toma cand construieste cate un Lego si ii ia jucariile sau pur si simplu pune mana pe ele, ceea ce il exaspereaza si il enerveaza pe Toma, si cum el inca nu stie sa isi gestioneze perfect emotiile suntem vesnic pe marginea unei crize de nervi.
Iar cand nu este Toma cel frustrat, Ana e cea care incepe sa urle ca i se ia jucaria din maini, desi nici macar nu era jucaria ei…
Oricine are acasa cel putin doi copii, stie exact despre ce vorbesc, si cum suna tipetele cand situatia ajunge fix in acest punct si cat de imposibil pare sa rezolvi o astfel de situatie. Si cu toate astea, rolul meu ca mama este sa imi gasesc calmul si echilibrul si sa ii fac pe amandoi sa isi gaseasca la randul lor echilibrul singuri.
Sigur ca mi-ar placea si mie, ca tututor parintilor, ca aceste crize sa nu aiba loc deloc. Insa dincolo de toata aceasta nebunie, au si un avantaj: acela de a readuce in discutie intrebari vechi: cum va fi relatia pe care si-o vor construi in timp? Se vor aprecia si respecta unul pe altul? Ar trebui sa ii ajut sa se inteleaga mai bine si sa fie fericiti unul cu celalalt? Ce rol am eu ca mama in relatia lor?

Una dintre cele mai mari probleme pe care un frate si o sora le pot intalni in construirea relatiei lor suntem chiar noi, adultii! Nu vorbesc aici numai despre parinti, ci si despre orice alta persoana care vine sa se amestece in problemele lor. Atunci cand un adult intervine, el ii impiedica pe cei mici sa isi gestioneze conflictele intre ei. In plus, foarte adesea si chiar fara sa ne dam seama, ajungem sa luam partea unuia dintre copii pentru ca e mai mic, pentru ca tipa mai tare, sau pentru ca a intors lucrurile cu dibacie in favoarea sa, si lista de motive poate continua…
Evident ca nu este cazul nici sa cadem in extrema opusa si sa nu intervenim deloc chiar cu riscul de a asista la o situatie limita pentru unul dintre copii.
Este foarte important sa fim atenti la ei in momentele in care se cearta, sa le observam discret comportamentul, iar modul in care ei fac lucrurile atunci cand nu stiu ca cineva ii priveste ne poate ajuta pe viitor sa dezamorsam anumite conflicte.
Pentru ca eu cred sincer ca un adult nu ar trebui sa intervina decat atunci cand remarca un semn de problema majora la unul dintre cei doi copii aflati in “conflict”. Interventia adultilor trebuie, in acest caz, sa fie corecta si sa nu tina partea nimanui.
Rolul nostru este acela de a-i ajuta pe copii sa gasesca ei insisi o solutie la problema pe care o au, in functie de varsta pe care o au.