E marti si e toamna. Am asteptat de mult o zi in care sa ies din birou si sa las in urma toti oamenii aceia agitati, imbracati in costum, vorbind intruna la telefoanele lor scumpe sau tastand de zor, hipnotizati de ecranul laptopurilor. Am parasit etajul unsprezece fara niciun regret si fara sa arunc nicio privire in urma.