Adaptare…

Standard

JimBrownPhotoMi-a spus la un moment dat o persoană foarte dragă mie, că găseşte cuvântul “adaptare” ca fiind cel mai frumos. Desigur că în primă fază l-am privit cu neîncredere, ba chiar am luat şi în râs ideea. Eram ferm convinsă că există alte cuvinte mai frumoase, care exprimă lucruri mult mai deosebite. Gândem pe atunci că a iubi, a învăţa, a socializa, sunt mai puternice şi au o altă rezonanţă şi un alt efect decât “a te adapta”. Totul pană azi…

De mai bine de o lună m-am mutat în alt oraş. Alte reguli, alte obiceiuri, alţi oameni. A trebuit să mă “confrunt” cu o altă viaţă, mult mai alertă faţă de cea din locul meu natal. Un oraş cosmopolit cere mult de la tine, pentru a te primi în braţele lui. Şi astfel am realizat că este vorba de adoptare prin adaptare. Mai exact, te integrezi şi devii de-a “casei” doar dacă te porţi ca şi ceilalţi. În fond, pe asta se bazează întreg ciclul vieţii. Te adaptezi ca să supravieţuieşti, să faci faţă obstacolelor, să dai piept cu lucruri noi.

Prin urmare, adaptarea este un fenomen extrem de complex, care cuprinde capacitatea personală de a face faţă rapid schimbărilor care te provoacă. Aceasta te aţâţă, te ţine în priză şi-n permanentă stare de veghe. Adaptarea înseamnă atenţie, capacitatea de a relaţiona cu persoane noi.

Pe de altă parte, mă gândesc că întreaga acţiune de adaptare poate rezona şi cu un puternic spirit de turmă. Persoanele slabe, se simt în felul acesta protejate dacă stau în interiorul maselor, decât dacă lupă împotriva curentului, impunând un anume mod de viaţă, gândire, etc.

Totuşi, oricâte faţete ar avea ideea de adaptare, pozitive, negative, nu trebuie uitat că aceasta înseamnă rezistenţă, prin urmare reuşită. Şi asta fac în fiecare zi… Mă adaptez!

 

Share Button

Leave a Reply